RAPORTAREA NON-FINANCIARĂ, ELEMENT STRATEGIC SEMNIFICATIV ĪN DEZVOLTAREA ENTITĂȚILOR ECONOMICE
Autor (i): Adriana HORAICU, Ana-Maria ANDREI, Laura-Andreea IAMANDACHE (FLOREA), Victor MUNTEANU
JEL: M41.
Cuvinte cheie: contabilitate, raportarea financiară tradițională, raportearea non-financiară, indicatori de perfornanță strategică, analiză economico-financiară.
Abstract:
Raportările financiare tradiționale, ca și instrumente de transparență și comunicare ale contabilității entitaților, nu răspund, īn totalitate, nevoilor de informare ale părților interesate, ele reflectānd doar aspecte sociale și de mediu īntr-o oarecare măsură. Acţionarii şi investitorii se concentrează mai mult pe impactul modelului durabil pe termen lung. Aceste modele se pot dezvolta prin rapoarte care tratează probleme de mediu, sociale și de guvernanță corporativă. Dacă entitățile nu publică rapoarte non-financiare de īnaltă calitate, acestea riscă să se confrunte, īn cel mai scurt timp, cu probleme de evaluare pe parcursul existenței si funcționării lor, precum și cu probleme īn accesarea surselor de finanțare și comunicarea cu investitorii și clienții.Īncepānd cu sectorul financiar, piețele de capital și pānă la nivelul tuturor entităților economice, indiferent de sectorul de activitate, raportarea non-financiară (raportarea privind durabilitata) trebuie să fie supusă unor reguli și standarde strict definite. Fiecare entitate trebuie să definească și să raporteze cu privire la strategia sa, precum și la aspecte privind riscurile cheie și progresul față de indicatorii de performanță strategici la nivel global. Īn acest context, fiecare entitate conomică trebuie să stabilească o serie de criterii de identificare și prioritizare a părtilor vizate, īn conformitate cu strategia de afaceri și metoda de raportare adoptată. Un prim obiectiv al acestui demers științific este acela de a analiza evoluția sistemelor de raportare financiară și non-financiară īn vederea identificării unui format de raportare, tipuri de date și informații care să corespundă cerințelor, ținānd cont atāt de specificul entitățații, de specificul sectorului īn care activează, căt și de nevoile de informare ale părților interesate. Īn cel de-al doilea obiectiv, autorii iși propun să realizeze modul de stabilire a pragului de semnificație și de reprezentare a celor mai importante aspecte non-financiare prin analiza unor variabile bine stabilite (nivelul de influență al stakeholderilor cu privire la aspectele non-financiare și impactul entității asupra mediului, societății și economiei din perspectiva fiecărui aspect non-financiar )prin elaborarea unui studiu de caz empiric.
Raportările financiare tradiționale, ca și instrumente de transparență și comunicare ale contabilității entitaților, nu răspund, īn totalitate, nevoilor de informare ale părților interesate, ele reflectānd doar aspecte sociale și de mediu īntr-o oarecare măsură. Acţionarii şi investitorii se concentrează mai mult pe impactul modelului durabil pe termen lung. Aceste modele se pot dezvolta prin rapoarte care tratează probleme de mediu, sociale și de guvernanță corporativă. Dacă entitățile nu publică rapoarte non-financiare de īnaltă calitate, acestea riscă să se confrunte, īn cel mai scurt timp, cu probleme de evaluare pe parcursul existenței si funcționării lor, precum și cu probleme īn accesarea surselor de finanțare și comunicarea cu investitorii și clienții.Īncepānd cu sectorul financiar, piețele de capital și pānă la nivelul tuturor entităților economice, indiferent de sectorul de activitate, raportarea non-financiară (raportarea privind durabilitata) trebuie să fie supusă unor reguli și standarde strict definite. Fiecare entitate trebuie să definească și să raporteze cu privire la strategia sa, precum și la aspecte privind riscurile cheie și progresul față de indicatorii de performanță strategici la nivel global. Īn acest context, fiecare entitate conomică trebuie să stabilească o serie de criterii de identificare și prioritizare a părtilor vizate, īn conformitate cu strategia de afaceri și metoda de raportare adoptată. Un prim obiectiv al acestui demers științific este acela de a analiza evoluția sistemelor de raportare financiară și non-financiară īn vederea identificării unui format de raportare, tipuri de date și informații care să corespundă cerințelor, ținānd cont atāt de specificul entitățații, de specificul sectorului īn care activează, căt și de nevoile de informare ale părților interesate. Īn cel de-al doilea obiectiv, autorii iși propun să realizeze modul de stabilire a pragului de semnificație și de reprezentare a celor mai importante aspecte non-financiare prin analiza unor variabile bine stabilite (nivelul de influență al stakeholderilor cu privire la aspectele non-financiare și impactul entității asupra mediului, societății și economiei din perspectiva fiecărui aspect non-financiar )prin elaborarea unui studiu de caz empiric.
Articol: Fisier PDF
Copyright © UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU. Toate drepturile rezervate.